Prof. Emerit Dr. Aurel I. Popescu este una dintre personalitățile de referință în domeniul biofizicii din România. Cu o carieră remarcabilă în cercetare, educație și management academic, dumnealui a format generații de studenți și cercetători, contribuind la dezvoltarea unei discipline complexe și moderne. În acest interviu, ne împărtășește reflecții despre parcursul său profesional, provocările din cercetare și un mesaj mobilizator pentru tinerii aspiranți la o carieră științifică.
1. Care este locul cercetării științifice în cariera dvs.?
Cercetarea științifică a fost o constantă a carierei mele, mergând mână în mână cu activitatea didactică și cea administrativă. Am lucrat în cercetare timp de 12 ani la Institutul Oncologic din București și la Catedra de Biofizică a Facultății de Medicină „Carol Davila”, iar apoi, la Facultatea de Fizică a Universității din București, unde am predat și am continuat cercetarea. Cred cu tărie că un cadru didactic performant trebuie să-și fundamenteze predarea și pe propria activitate de cercetare. De-a lungul carierei am publicat peste 100 de lucrări științifice, multe dintre ele disponibile aici.
2. Care au fost provocările pe care le-ați întâmpinat în cariera de cercetător?
Începuturile au fost dificile: laboratoare slab dotate, acces limitat la informația științifică și lipsa fondurilor. A trebuit să construiesc de la zero un aparat de microelectroforeză celulară, interacționând cu diverse instituții și întreprinderi, într-un efort ce a durat doi ani. Mai târziu, am avut oportunitatea de a colabora cu centre de renume din Franța, Italia și SUA, unde am lucrat și publicat în domeniul biofizicii moleculare. A fost o muncă solicitantă, dar fiecare provocare a însemnat și o oportunitate de creștere.
3. Cum percepeți viitorul cercetării în medicină?
Viitorul este promițător. Cercetările fundamentale din bioștiințe vor duce la metode de diagnostic extrem de precise și la tratamente personalizate, țintite. Medicina viitorului va fi preventivă, personalizată și profund integrată cu tehnologia. Este esențial să promovăm și un stil de viață sănătos, ca parte integrantă a prevenției.
4. Cum putem atrage tinerii către cercetare, în contextul actual?
Cercetarea nu este nici ușoară, nici rapidă, nici foarte bine remunerată. Dar este nobilă și aduce satisfacții profunde. Este datoria noastră, ca profesori și mentori, să îi descoperim pe cei cu potențial, să-i încurajăm și să le oferim contexte în care să se dezvolte. Apartenența la comunitatea științifică, publicarea în reviste de prestigiu, participarea la conferințe – toate acestea sunt realizări care depășesc recompensa financiară.
5. Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor o carieră în cercetare?
Tenacitate, disciplină, optimism și muncă în echipă – acestea sunt esențiale. În plus, imaginația și curajul de a pune întrebări sunt cheia progresului. Multe dogme științifice au fost spulberate tocmai de tineri curajoși. Le recomand tinerilor: „Nulla dies sine linea” – nicio zi fără un pas înainte, oricât de mic.
6. Care este locul cercetării științifice pe plan internațional?
La nivel european și global, cercetarea este un efort colosal, susținut de „armate” de oameni dedicați. Într-o lume interconectată, cu acces rapid la informație și mobilitate academică, șansele de afirmare sunt mai mari ca niciodată. Cercetarea este (și va deveni din ce în ce mai mult) o activitate de masă, capabilă să genereze descoperiri uimitoare.
7. Un mesaj pentru tânăra generație:
Cercetarea este cea mai înalt calificată formă de activitate umană. Nu promite recompense rapide, dar oferă împlinire profundă. Îi încurajez pe toți tinerii: „Voiește, muncește, insistă, visează, nu renunța și vei putea să-ți realizezi toate aspirațiile!”
Și, parafrazând un vechi dicton: Per aspera ad astra!
