Prof. univ. dr. Traian Mihăescu este un nume cu rezonanță în medicina românească, atât prin activitatea clinică, cât și prin contribuțiile sale științifice. În calitate de medic specialist pneumolog și șef al Clinicii I de Pneumologie din cadrul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iași, domnia sa a format generații de medici și a influențat dezvoltarea cercetării în domeniul biomedical. În interviul de mai jos, aflăm ce loc ocupă cercetarea în cariera sa, ce provocări a întâmpinat și ce viziune are asupra viitorului cercetării în România.
1. Care este locul cercetării științifice în cariera dvs.?
Cercetarea științifică a fost întotdeauna o componentă centrală a parcursului meu profesional. A completat activitatea clinică și mi-a oferit oportunitatea de a aprofunda cunoștințele, contribuind totodată la dezvoltarea carierei universitare. Medicina fără cercetare ar fi o știință stagnantă – nu am putea vorbi despre tratamente inovatoare, personalizate sau despre o evoluție reală în îngrijirea pacienților. Totodată, cercetarea mi-a permis să colaborez cu specialiști din alte domenii și să inspir noile generații de medici și cercetători.
2. Care au fost provocările pe care le-ați întâmpinat în cariera de cercetător?
Provocările nu au fost puține. Accesul limitat la finanțare, infrastructura deficitară pentru cercetare biomedicală și dificultatea de a îmbina cercetarea cu practica medicală zilnică au fost printre cele mai pregnante obstacole. În plus, birocrația excesivă și lipsa de sprijin pentru tinerii cercetători au îngreunat parcursul multora. Nu pot uita nici dificultățile din anii de început, când accesul la literatură științifică de calitate era o adevărată provocare – bibliotecile nu dispuneau de resursele necesare.
3. Cum percepeți viitorul cercetării în România?
Viitorul cercetării românești depinde de viziunea celor care conduc politicile publice. Avem un potențial imens: oameni bine pregătiți și o tradiție academică solidă. Dar acest potențial trebuie fructificat prin investiții coerente în infrastructură, sprijin financiar stabil și promovarea colaborărilor internaționale. Dacă ne dorim să rămânem competitivi, internaționalizarea cercetării este esențială.
4. Cum putem atrage tinerii către cercetare, în contextul actual?
Este esențial să le oferim un cadru predictibil, motivant. Salarii decente, acces la echipamente moderne, oportunități de colaborare internațională – toate acestea contează enorm. La fel de importante sunt programele de mentorat, care pot ghida tinerii în primii pași ai carierei. De asemenea, trebuie să promovăm exemplele de succes – să arătăm că o carieră în cercetare nu este doar posibilă, ci și valoroasă.
5. Ce sfaturi le oferiți tinerilor care aspiră la o carieră în cercetare?
Le-aș spune să nu renunțe. Perseverența, pasiunea și răbdarea sunt esențiale. Satisfacțiile intelectuale și impactul asupra societății sunt de neegalat. Îi încurajez să caute colaborări internaționale, să fie curioși și deschiși la noutăți. În plus, abilitățile complementare – managementul proiectelor, comunicarea științifică – sunt din ce în ce mai importante. Și, nu în ultimul rând, trebuie să învețe să folosească instrumentele de inteligență artificială, dar cu spirit critic și discernământ.
6. Cum vedeți cercetarea științifică românească în context european și mondial?
Există zone de excelență recunoscute internațional, în ciuda subfinanțării și lipsei unei strategii coerente. Avem grupuri de cercetare remarcabile în domenii precum medicina, informatica, chimia sau fizica, care sunt parte din rețele internaționale și contribuie la progresul global. Dar pentru o poziționare mai solidă pe scena internațională, este nevoie de investiții constante și de o politică orientată spre excelență.
În loc de concluzie
Cercetarea este motorul progresului – fie că vorbim despre sănătate, educație sau tehnologie. Iar România are resursele umane necesare pentru a deveni un jucător important în acest domeniu, dacă va ști să le valorifice. Prof. univ. dr. Traian Mihăescu este un exemplu viu de pasiune, perseverență și excelență în slujba științei.
